Acum 2 săptămâni am fost la film, Inception. Foarte tare filmul, cred că nu am mai văzut un film aşa bun de câţiva ani. Si ghici despre ce e ? E despre vise 
Iţi dai seama ? Să faci un film despre vise, despre visul in vis si despre visul în vis din vis, şi dacă mai consideri că viaţa în sine înseamnă un vis, well, ajungi sa nu mai distingi realitatea. Cred că o să mă mai duc sa-l mai vad odată 
Am avut o vacanţă frumoasă, zic eu. Am văzut destule locuri ca să îmi fac o părere si ca să înţeleg de ce e altfel afară. Eu spun asta pentru ca sunt subiectiv si pentru ca nu am apucat sa văd toata lumea, ci poate că sunt doar la începutul ei. Oricum, Europa are destule locuri superbe, suficiente astfel incât să nu te plictiseşti. Găseşti tot ce vrei, inclusiv curţenie si bun simţ si recunosc cu oarece reţineri că si români proşti care se cred buricu pământului, dar care fură la micu dejun mâncarea ca să aibă şi mai târziu la plimbare, care vorbesc in engleză cu FUCK si se cred mai interesanţi si au impresia că aia nu îşi dau seama sau că nu înţeleg, care intră intr-un restaurant cu berea cumpărată din altă parte si o beau acolo şi aia au impresia că nu văd sau că e normal. Bine, am spus astea ca să vă spun ca mie astea mi-au sărit in ochi.
Una peste alta, am ajuns in Budapesta seara, o mai văzusem oricum aşa că nu a contat foarte mult că era seara, am fost la un hotel de la marginea Budapestei, pentru cei interesaţi, camera e 18 euro pe noapte (cameră dublă cu mic dejun) – se numeşte oekotel (oekotel.com). In fine, a doua zi dis de dimineaţă am demarat spre Austria, insă nu ne-am oprit deloc (ştiind că din Budapesta până in Austria faci cam 2 ore jumate) şi am ajuns in Nurnberg (Germania) unde am şi rămas intr-un final, bine .. am fost si băut o bere la Kartoffel, bere specifică si restaurant specific, unde ne-a servit o nemţoaică frumoasă Maria.
A doua zi de dimineaţă am plecat spre Valea Rinului, un loc absolut senzaţional, mi-a plăcut mult, mai ales modul germanilor de a-şi petrece timpul in aer liber cu bicicletele si făcând sport, incluzând conceptul de hostel, ceea ce înseamnă punerea la comun a resurselor, gen apă, mâncau in acelaşi loc toţi, duşuri comune, etc., dar toţi îşi făceau curăţenie unii după alţii. Am oprit in Luxemburg pentru câteva ore, sincer Luxemburg cred că peste toată Europa la ce nivel de trai au ăia. E ceva senzaţional, cu centru vechi si nou, unde nou e nou, zeci de km nu vezi decât sticlă, iar vechi e vechi unde iţi regăseşti aerul boem de seară cu cafenele si străzi înguste..
A fost cea mai lunga zi pana la Paris, am ajuns la ora 23:00 noaptea in Paris, ne-am cazat la Mister Bed ( un hotel destul de ok pentru Paris, 50 de euro camera dublă pe noapte cu mic dejun, si nu era in St Denise, unde e chiar naşpa, aveai gură de metrou la 200 de m). Cum am ajuns la Paris, ne-am oprit direct la Turnul Eifel, a fost superb, seara turnul este iluminat intr-un mod special cu sclipiri, etc. La piata Trocadero, sunt marocanii care iţi vând tot felul de suveniruri, tre’ sa negociezi cu ei: Hey misteeeeeer! Uere ar iu from ? Nu răspundeam nimic, si odată Andrei zice: Lasă-l dracu, nu răspunde! Si ala cică: Aaaaa România!!! Hagi, Adi Mutu, 5 la 1, vino sa iţi dau breloace, haidi haidi J. Nu am scăpat de el pana in final, el cerea 5 la 1 euro, scoţi si 8 btw.
A doua zi ne-am trezit dimineaţă, francezii nu mănâncă carne la micul dejun (sau mă rog, aia nu ne-au dat nouă), ei servesc un croissant şi o cafea, cu lapte sau café au lait, sau mă rog, ceai, după caz. Romanii indignaţi: Nu e carneeeeee ? Dar ce dracu mâncam ? Dulceaţă ? Dar asta nu îmi ţine de foame deloc, etc. Chiar îmi doream să mănânc ca un francez sa vad si eu cum e, si e super ok. Francezii NU sunt graşi! Femeile franceze sunt .. chic, asta e cuvântul, se poartă alb, fusta, picioare lungi, si cochete, si bineînţeles parfumate.
Am văzut Notre-Dame, o catedrală super, imensă, abia încape in poze, e ceva foarte fain, nu ne-a lăsat sa facem poze in interior, nu ştiu de ce. Grădinile Luxemburg superbe. Universitatea Sorbona, de la 1200, cum mă întrebam .. ce făceam noi la 1200 când ei aveau universităţi ? Cartierul Latin iar a fost superb, acolo aş sta in fiecare noapte si in Place Pigale la agăţat, la Moulin Rouge, toate femeile vin sa-si facă poze cu Moulin Rouge, si daca le ajuţi un pic, ai toate şansele sa aprofundezi. Am mai văzut Opera, Place de la Concorde, unde erau sacrificaţi un public diverşi oameni importanţi, regi, prinţese, etc., Champs Elysse, Arcul de Triumf, Defense si Complexul Versailles, un gigant verde care merită toţi banii (dacă ajungi nu uita să iţi iei programul cu grădinile pentru că sunt ore la care trebuie sa fii acolo ca pornesc fântânile care dansează după muzica simfonică, foarte faine. Acuma sincer sa vă spun, in Palat nu am mai intrat, coadă era de 2-3 km si dura tot vreo 4 ore si am ales Grădinile care au tot spectacolul, ca mare iubitor de arta nu sunt.
A doua zi aveam de vizitat Louvre, am zis pas, pentru ca nu mă interesează tablourile si să fac poze la tablouri, aşa că am fost să văd cel mai modern cartier din Franţa, Defense, e miraculos, cum am ieşit de la metrou, iţi taie respiraţia Turnul Defence. Foarte tare! Mi-aş dori sa lucrez acolo. Apoi am fost pe Sena apoi, unde oamenii ies si beau o sticlă de vin, sunt şezlonguri amenajate unde oamenii stau si citesc, stau pe iarba, nu se sparge nimeni in figuri cu manele, pentru ca la ei nu se aude muzică, sub nici o formă. E linişte. Si seara am fost din nou la Turnul Eifel pentru ca atunci am făcut poze mai ok.
Următoarea zi de Paris, am văzut Valea Loirei, cu castelele francezilor, ce pot sa zic, toata lumea zice de Ceausescu ca era grandoman si a construit Casa Poporului, duce-ţi-vă sa vedeţi ce au aia acolo, ce castele, ce domenii, rămâi prost. Valea Loirei iţi ia o zi, n-are rost să iţi mai aloci si altceva .. e si la mama dracu. Seara oricum am fost sus la Sacre Coeur, aici mi-a plăcut cel mai mult, la Monte Mart, Doamne .. e superb, pe scări stau aia din toate ţările si cântă muzica reagge plus că se vede panorama întregului Paris. Pont pentru alţii: Se ştie ca sa urci in Turnul Eifel iţi ia câteva ore bune, având in vedere coadă de la intrare, dacă te urci in Arcul de Triumf, ai o privelişte asemănătoare şi stai si mai puţin.
Următoarea zi am văzut Reims – Catedrala încoronării regilor Franţei, iţi taie respiraţia. Cred că e cat un cartier din Piteşti (a se citi ca o hiperbolizare). E imensă si superbă in acelaşi timp si nu e de mirare ca acolo se încoronau regii. Am văzut apoi Strasbourg care face toţi banii, partea: Mica Franţa e ideala pentru o vacanta de 4-5 zile. Abia aştept sa revin acolo. Cu mori de apa sub case, cu grădini cu jardinière, cu cafenele si fără circulaţie..
Am văzut apoi Munchen, Domul, Primăria, Marienplatz si berăria lui Hitler Hofbrauhaus (de la 1589), superb de asemenea. Nemţii sunt oameni foarte ok, insa nu au influente latine de loc si nu mi-aş dori sa fiu acolo deloc, e fain de vizitat, dar se simte răceala nemţilor in orice. În schimb a urmat Austria. Austria are multe influente latine, ştiindu-se si faptul că ei au construit multe lucruri cu meşteri italieni si se regăsesc anumite temperamente latine şi in ei, sunt putini mai umani si mai calzi decât nemţii. Şi aici am văzut o groază de lucruri dar nu le mai scriu din lene. La fel si Budapesta .
Restul pozelor: Paris, Munchen, Valea Loirei, Salzburg, Strasbourg, Viena, Luxemburg, Budapesta le poti vedea pe Facebook.
Într-o discuţie amicală cu un coleg, era foarte partizan faptului că ar trebui să vizităm România înainte de a vizita alte ţări, si aşa mai departe. Ori eu am depăşit prea repede momentu’ ori prostia e la ea acasă. Chiar nu vede nimeni ce in ce ţară de căcat trăim ? Mai funny e că eu cunosc oameni care iau 2000 de coco (adică euro) in mână si tot la eforie nord se duc. Si acuma eu întreb, mai ţine de bani ? De ce să vizitez România, când ţara asta e fucked-up total. Nu am ce exemplu să urmez, trăiesc in România şi-mi doresc traiul de afară, muncesc in România si îmi doresc jobul de afară, mă distrez in România şi aş vrea sa fie ca-n afară, ai o familie in România, dar ai vrea sa fie ca-n afară, trăim in România dar vrem sa fie ca-n afară, cam asta ar trebui sa fie noul slogan. Sper să-mi găsesc ceva job in afară să si plec de tot. Băi cum e posibil să ai 2000 de coco si să mergi la eforie ? Să nu ai nici copii, sa zici că le dai bani copiilor să se ducă .. şi să mergi tot la eforie, şi să stai in Mioveni. Întreb si eu .. oare e posibil ? Este bă! E România, orice e posibil, trezeşte-te! Mi-am adus aminte de o fază, era cred in 2006 sau 2007 daca nu mă inşel, era la mine acasă, si .. era revelion, erau 45 de inşi pe care ii văzusem pentru prima dată in viaţa mea, la 6:50 dimineaţa si mă trezeşte unu .. după accent era din Ardeal si zice: No Dragoş, măi, trezeşte măi omule! Mă trezesc eu aşa greu: Da, ce e mai băiatule ? Hai că .. trebuie sa începem! Mă uit la el, .. da ce plm sa începem ? El: Cum ce ? Imnu’!
Si ne ridicăm toţi cei 50 si unu zice: deschide-ti toate geamurile, imprastiaţi-vă, eu mă uitam ca bou la mine in casă, ce dracu mă, continuând … si acum sa fiţi cel puţin câte 10 pe dormitor, sa fiţi gata la 7:00.
Şi la 7:00 toţi am început să cântam cât puteam de tare: Deşteaptă-te române! Era 1 ianuarie . A fost foarte tare că s-au trezit toţi idioţii: bai tăceţi dracu din gură ca e 7 dimineaţa!
Cel mai fain lucru e să iţi faci un “to do” list cu visele tale şi să ţi le realizezi pe rând, nu? (-iţi fur ideea-). Şi când le pui pe hârtie sa începi si tu să râzi şi să existe in mintea ta o întrebare de genu’: Cum ? Să ajung eu până acolo ? Sau să fac eu lucrul ăla ? WoW! Ce super ar fi! … Şi apoi să-l tai de pe foaie că l-ai realizat. Cine ar fi zis pe 2 ianuarie că o să ajung la 210 zile de când nu am fumat ? Acum, am avut destule tentaţii să mă apuc de fumat, şi acum aş fuma, şi probabil că in viitor cine ştie, poate o să mai fumez. Ce pot să zic e că e greu să te laşi de fumat. Pare uşor! Si cine zice după ce s-a lăsat că e simplu, de fapt o spune ca să se automotiveze sau să se laude, e o rolă.
Ce am mai făcut .. mi-am descărcat de pe net muzica cubaneză, care e .. absolut superbă. Mi se pare normal să nu mai scriu aşa mult timp pe un blog pentru că aloc mai mult timp pentru mine. Si ca să imi exprim o opinie, blogul te ajuta să te exprimi .. foarte mult, atunci când nu ai cui sau nu are cine să te asculte sau si dacă te-ar asculta e ca si cum ai vorbi cu pereţii. Te ajută sa-ţi dai seama că lucrurile sunt si pot fi schimbate după cum iti doresti. Depinde doar de tine.
Mai e ceva .. sunt mai egoist, sunt mai rău, ţin mai mult cu mine, si se măreşte. Dar ştii care-i faza ? Mă simt bine!
Am văzut că sunt nişte oameni in ultima perioadă care se amuză teribil cu nişte lucruri care pentru mine contează. Spun doar:
Cine nu mă înghite, .. sa mă sugă!
Enjoy your life!
Deci aseara ma uitam la sinteza zilei si ma jucam cu Oscar, Oscar fiind motanu meu, nu ala din pantaloni ca pe ala il cheama altfel (Glumesc dar ce glume sinister am). Asa si dintr-odata aud dedicatie pe care i-o da Gadea lu’ Mircea Badea. Deci sincer nu am mai ras cu o asa pofta de nu mai stiu cand!
Absolut senzational!
Am fost! Am plecat vineri! Seara .. cu ce bani numai prietenii ştiu. Dar nu-i bai, a fost superb, mi-a plăcut si mâine dacă aş putea să ies de la muncă si să plec până la mare să văd dacă e apa caldă aş face-o din nou. Atât pot să zic, că am râs la Parada Liberty pe care am prins-o in Neptun la Km 0, şi un pic mai încolo, taman ce veneam de pe plajă si auzeam vuvuzele si tămbălău si nu înţelegeam, ce pana mea, parcă se terminase campionatu’ mondial, dar nah ..
- Apa caldă.
- Soare .. cât cuprinde, chiar şi mai mult.
- Plaja Meme beach, cea mai tun! As usual.
- Preţuri ok.
- Servicii .. nu am de ce să mă plâng pentru că am ales ce am vrut eu.
- Muzica – Above & Beyond – senzaţional.
- Nu as fi stat mai mult de un week-end pe litoral si mă bucur ca a fost exact atât J
- Btw, pe A2 e o benzinărie foarte tare Litro, in sensul dus spre mare, unde e un fel de beach party in aer liber, mai mai ca urmau sa facă aia de pe strada accidente.
Nu ştiu de ce am găsit in ultimul timp mulţi suferinzi din dragoste. De ce ? De ce mă copii ? Viaţa e o curvă oricum! Acum eşti fericit, wow ce frumos, dar există mereu o voce in cap care trebuie să iţi zică: Băăăă! Trezeşte-te dracu la realitate si nu mai mânca atâta şaorma că o să te faci cat China
Pierzi, câştigi, trebuie să înţelegi că toţi trecem prin aşa ceva, mai devreme sau mai târziu, tot o furi, dai de unu, de una care iţi pune capac si gata, mare frecţie. Suferi un pic si trece cu apă rece! Ce ai vrea, sa te opreşti acum si cineva să zică: Bai opriţi planeta că uite asta suferă bai nene. Nu! O sa doară de fapt pe toata lumea in cur sau si dacă nu ii doare, nu te va ajuta cu nimic oricum, pentru că nu au cum. Singura soluţie e sa umpli timpul cu altceva, .. cu orice!
Dacă totuşi ai nevoie de ajutor, caută-mă! =)
De la mini pentru toati fetili! nefe .. ricite
Cel mai greu din experienţă vorbesc e să te vindeci de trecut, insă există si satisfacţii şi bineînţeles mai există o sintagma de genul ” Decât sa îmi para rău de ce n-am făcut mai bine sa-mi pară râu de ce am făcut! ” , aşa că din punctul asta de vedere sunt ok, sunt împăcat cu mine însumi. Abia acum sunt împăcat cu mine însumi si îmi dau seama ca atunci când iţi trece un glonţ pe la ureche realizezi ca visele tale sunt mai importante decât ale oricărui alt om de pe planeta asta. Ah da! Că visele coincid, asta e altceva, atunci cam asta e, aş zice, dacă nu coincid, înseamnă ca nu trebuie sa fie sau că nu a fost sa fie. Mi-a plăcut că azi am furat soarele si l-am ţinut lângă mine, si a strălucit pentru mine! Aseară am ieşit pe balcon si erau nişte nori de căcat, si mi-am zis: Băi, mâine vreau sa fie soare da !? şi frumos ca vreau sa fac baiţă, da ?! Si aşa a fost! La mine soare si frumos, baiţă si plajă, si la mare ploaie de 3 zile. Ce poate fi mai frumos ?
Aşa, altă chestie, băi nu mai scriu că am devenit mai relaxat, in mod normal scopul blogului meu era sa scriu anumite gânduri si lucruri pe care le simţeam si doream să le scriu undeva, pe când acum .. mă simt mai ok, scriu când se poate, nu îmi place să devină obişnuinţă, ceva de genul, sunt in Australia, stai aşa că nu am scris pe blog, aoleo ce facem, scoate laptop-ul si apucă-te si scrie să ştie lumea ce faci, ce si cum. Am văzut că exista mulţi bloggeri care au, nu au ce să spună, scriu, postează, fabrică, etc. N-am timp, Azi NU, ce vrei tu, i’m a busy man
Odată când am cunoscut pe cineva, intr-o discuţie la un moment m-a întrebat ce zodie sunt si i-am zis ca sunt .. vărsător ! Si mi-a zis că îmi plac 2 lucruri extrem de mult: libertatea si eşti atras de inteligenţă! Atunci am zis: Bine, mă rog .. nu cred că am ajuns vreodată sa-mi conduc viaţa după horoscop, dar … dar căcatul ala de horoscop era adevărat! Eu realizez că la un moment dat o să am si o problemă pentru că cel puţin in România este foarte bine împământenit sindromul asta posesiv: aia e a mea, ăla e al meu, casa e a mea, patul e al meu, bărbatul ala e al ăleia, femeia aia e a mea, etc. .. WRONG! Nu e bine, lasă sa vină lucrurile la tine, nu schimba lumea pentru dorinţele tale! Si mai e ceva, tre’ sa ai si mult bun simt si întotdeauna înainte sa critici să te mai uiţi si in oglindă si in tine însuti si sa ştii sigur ca ai dreptate, e uşor sa acuzi, e uşor sa arunci totul asupra altuia, de fapt .. e cel mai simplu lucru pe care-l poate face un om mărunt
Aşa ca să închei intr-un ton frumos, ca planuri de viitor, .. uhm .. aş bea o cafea .. nu ştiu dacă e bine să zic unde. Lasă că o să arăt după aia în caz că se va potrivi cu vremea. Să vedem cum mă descurc cu Soarele si cu Luna. În viaţă, iţi spun sigur, crede-mă că nu te mint cu nimic, vei ajunge ca la un moment dat, care se va dovedi foarte important, dar foarte important, vei ajunge sa depinzi de un prost. Si bineînţeles, ca in toate filmele dramatice, prostul ăla te va distruge complet si cu o seninătate pe chip, bineînţeles din neştiinţă. Mare grijă cu omu’ prost, încearcă sa anticipezi ce căcaturi are in cap, ca să te poţi proteja!
Notă. Să nu credeţi că lucrurile astea le spun ca o aluzie la cineva. Nu! Este o privire generală pe care o am eu asupra lucrurilor.
„Ceva trebuia să se schimbe pentru ca lucrurile să rămână la fel!”
P.S. Abia aştept sa scap de ţara asta de căcat!
Bineînţeles că intenţia mea nu este de a da cu bolovani in ei, că sunt bugetari, şi mai mult de atât sunt conştient că nu toţi sunt aşa, dar imi doresc să vorbesc despre nimeni alţii decât Poşta Română. Eu nu zic că toţi sunt la fel, pentru că sunt convins că sunt si oameni super ok şi cunosc aşa ceva, eu vorbesc despre serviciile lor. So, oraşul hai să-l zic, e vorba de Piteşti, de aici in colo părerea mea că nu mai contează despre care ghişeu e vorba, mai ales că toate sunt cam la fel, fără excepţie. Aşadar, in urmă cu câţiva ani, mă trimite un şefuleţ la Gară, la Poşta Română să pun nişte contracte pe care să le trimit la Bucureşti. Eu i-am zis, mă şefu, dar dacă tot te duci tu săptămanal la Bucureşti, nu poţi să le laşi tu acolo ? Ăsta zice: Nu, trebuie azi, ca mâine sa ajungă la aia.
Şi iau maşina si mă gândesc să mă duc la Gară pentru că acolo e un ghişeu Poşta Română, deşi lângă Poşta Română există si un ghişeu Prioripost dar e mult mai scump pentru orice. Ţin de la început să precizez că nu intrasem niciodată in acel oficiu poştal de la Gară. Băi când am intrat acolo am rămas tablou. Deci nu iţi imaginezi, uşa de la intrare era ca şi o uşă spre o altă dimensiune. Totul era ca si în urmă cu 30 de ani. Mă dar totul. Pereţii erau tapetaţi cu tapet din ăla vechi cu acelaşi model, rafturile erau murdare de praf si fără vopsea pe alocuri. La ghişeu, o femeie cu un şorţ din ăla vechi si o cămaşa veche cu Poşta Română, belea ochii la mine neînţelegând ce caut eu acolo. Mă uitam la ea, ea se uita la mine, imi ziceam eu: mă ce plm, poate am intrat peste ei la birouri acolo la birouri, că prea se uită asta ciudat la mine.
- Bună ziua! zic eu. Aveam in mână plicul cu contracte ce trebuia trimis la Bucureşti.
- Bună ziua, zice ea. Dacă vreţi sa trimiteţi ceva, mergeţi in dreapta la Priori Post.
- Păi, .. , zic eu, doamnă eu vreau să trimit prin Poşta Română, că nu trimit colet, trimit un plic doar. În mintea mea, nu mi se părea mare frecţie.
Băi şi se uită asta la mine cu o faţă de tren, de am zis că o să-mi dea cu ceva in cap. Ea foarte insistentă: – Domne, duce-ţi-vă in dreapta la Priori Post si trimiteţi cu ei plicul. Mă uitam la ea, mă nu inţelegeam: – Care plm e faza mă ?
Păi zic: – Doamnă aici nu e Poşta Română ? Ea zice: – Ba da! Eu, cu riscul de a mă repeta: Doamnă, eu nu vreau decat sa trimit un plic, nu ştiu de ce ma trimiteţi Dvs. la Priori Post că nu ma interesează, eu trimit in numele firmei, dar ştiţi cum e, că eu trimit plicul dar firma nu imi decontează plata acestui lucru, aşadar nu am nici un interes să trimit pe banii mei astea cu Priori Post. Mamă se strâmbă asta din nou la mine de ziceai că vorbesc chineza. Deja, mă gândeam, cred că ii dau o flegmă, că nu mai pot de nervi.
Îi zic din nou: – Băi cucoana, trimiţi astea sau nu ? Că nu am timp sa iţi ţin de urât aici. Nu era nici vreo piţi interesantă să ma justific.
Când a văzut ea că incep sa fac gât acolo, ia plicu’ mă dar cu o silă de ziceai că ii dau rahat, îl pune pe cântar si zice:
- Să ştiţi că eu nu vă inţeleg! În fine, dacă vreţi Dvs. asta e.. Băi nici nu am mai stat sa văd ce dracu zicea martaloaga aia. I-am lasat banii si am plecat, insă nu recomand nimănui sa mai folosească vreodata Poşta Română, dar din păcate găseşti mereu alţi oameni care vor să lucreze cu ei. Asta se întampla acum caţiva ani ..
Aşadar, in urmă cu câteva zile mi-am comandat o husă de telefon de pe un site, si proştii aia, bineînţeles comanda fiind sub 100 de RON, mi-au trimis comanda prin Poşta Română. Plec eu de la muncă, imi ziceam in sinea mea: e ora 15, pe la 15:30 ajung acolo, sper ca până la 16 – să iau coletul. Când intru, de data asta e vorba de alt ghişeu, in Craiovei (cartier in Piteşti), şi văd lumea, stătea la două cozi, una mai mică. Aici e partea cea mai tare, bine .. eu sunt convins ca foarte mulţi dintre voi aţi avut de-a face mereu cu ei, ce mi se pare foarte, dar foarte interesant este faptul că pentru orice căcat, .. bai .. fute aia la ştampile si rupe foi si scoate la imprimantă si printează, si scrie la calculator, după care scoate la imprimantă, după care iar fute 2-3 ştampile, de data asta scrie cu pixu, mai zice ceva in silă lu’ colega, aia schiţează un gest din sprâncene de ziceai ca dezamorsează bombe. În fine nu iţi imaginezi ce făcea asta de tot ştampila si printa şi scria si vorbea .. de fapt încasa un căcat de factură .. Mă uitam aşa, imi ziceam in sinea mea, Doamne cât poate sa dureze la ăştia achitarea unei facturi. Acuma, de ce să zic, că şi aia proşti că stiu şi ei că durează atât, dar evită sa platească cu un card sau in alt fel. Cănd mai erau vreo 3 persoane in faţa mea, handi aia pune un carton in faţă si zice: mutaţi-vă la coada aialaltă că eu am puţină treabă. Şi ce era să mă apuc să ma cert cu proştii acolo, sa mă iau cu ei la trântă, sa ii dau aleia capace dupa ceafă ..?! Mi-am dat seama că nu am timp că să imi creez o mică scenetă in Poşta Română. Aşa că, mă mut la coada cealaltă. Nu zic, că tot a iesit scandal că cine venea se aşeza la aia cu cartonu in faţă pe care scria: închis, si aia plm nush ce scria si ce făcea acolo, dar le răspundea celor care veneau si ii indruma ce să facă si cum. O cucoană de lângă mine sare ca arsă: – Băi da’ ce pana mea, nu mi se pare corect, ne-ai trimis la coadă celalaltă si ii serveşti pe aia, bla bla. Sare si un moş: – Da, aşa e! Ce sa mai zarvă mare ..
Aialaltă băga ca migu’ ştampile semnături, toate prostiile .. câte 20 de operaţii pentru orice jaf de factură. După ce ai de-a face cu toate astea mai apare si câte un prost care stă la coadă, dar nu ştie de ce, ajunge la ghişeu si aia îl intreabă: Da, cu ce va pot ajuta ? Si ăsta, doamnă .. am primit nush ce plm prin poştă, si habar nu am .. ce trebuie, ce e, cum e, de ce , de dracu să te ia, du-te dreacu si culcă-te, erau facturi de la RDS, puteai sa citeşti pe ele unde să plateşti, la dracu!
Si punctul culminant, se face ora 18:00 . Se inchide ghişeul cu 3 oameni înaintea mea! Ce să mai, am încercat să îi zicem ăleia să mai stea un pic, nu s-a putut.. asta e. Să nu spargi 2 geamuri de acolo ? Nu am putut decât sa zâmbesc, pentru că intr-adevăr este adrenalină. Trebuie sa te duci acolo cu nervii tari, nu după o zi de muncă. N-are rost, dacă ai alte şanse să foloseşti altă companie, fă-o, chiar dacă dai 10 lei in plus!
Eu incă cred ca ei trimit scrisorile cu caii sau cu trenul ăla de face 20 de ore, ca in epoca primitvă, evident .. sa mor dacă nu.
Reclamă Poşta Română .. O glumă bună!
Loading ...
Powered by FireStats